Interview with Gabriela Calutiu Sonnenberg

Va amintiti primul articol pe care l-ati scris?
Desigur. Eram inca studenta si fusesem cooptata in echipa redactionala a Tribunei Economice, decanul de varsta al presei economice romanesti, care se tiparea in si distribuia in 10000 de exemplare lunare, in toata tara. Departamentul pentru care lucram si traduceam din presa straina mi se potrivea manusa: Economie Mondiala. Eram incantata sa cunosc situatia din afara tarii si sa folosesc cunostintele mele de limbi straine. Am fost foarte emotionata si mandra cand mi s-a aprobat tiparirea unui articol despre felul deloc ortodox in care Grecia isi "oferea" votul in interiorul Comunitatii Europene, la schimb pentru favoruri politice din partea celorlalte tari membre. A iesit ceva cu tenta amuzant-critica, drept pentru care ulterior mi s-a oferit sa scriu in fiecare numar un articol pe primele pagini, la rubrica mea "Lumea si noi". Eram in anii 90, la scurt timp dupa caderea Cortinei de fier...
In ce consta procesul de scriere la Dumneavoastra?
E un act de asternere spontana de idei, o actiune care ma absoarbe complet. Cand sunt la tastatura nu se poate vorbi cu mine: nu aud nici macar daca suna telefonul. E o stare aproape febrila. Ulterior, las sa treaca ceva timp peste ce am scris si revin asupra textului de nenumrate ori. Il prelucrez mult, tai si adaug, ba chiar uneori il citesc cu voce tare, ca sa vad cum suna, daca e melodic sau sacadat, daca e dur sau moale. Practic nu sunt niciodata multumita cu rezultatul final. Mereu mi s epare ca as putea sa innobilez textul si mai bine.
Va amintiti prima povestire pe care ati scris-o si ce impact a avut asupra Dumneavoastra?
Prima "istorie" pe care nu m-am putut abtine sa n-o pun pe hartie a fost povestea plina de aventuri in care descriu lupta mea cu birocratia, pentru a trece la cetatenia sotului meu. Se cerea renuntarea la cetatenia din nastere, nemtii sunt foarte stricti in privinta aceasta. Demersurile de renuntare au fost asa de contradictorii si de frustrante incat am simtit imboldul de a le descrie, pentru a veni in ajutorul celor care eventual au de trecut prin acelasi "purgatoriu". N-a iesit un reportaj distantat, asa cum mi l-as fi dorit, ci o adevarata fresca a barmburelii care domnea prin domeniile publice postdecembriste, un tablou emotionant al unei despartiri de ceva pretios, chiar daca e vorba de o formalitate rece, doar pe hartie. In interior ramanem ce suntem, nu ce sta scris prin hartii. Pentru acel material am primit multumiri din partea unor cititori care nu reusisera pana atunci sa duca procedura absurda si aparent imposibila pana la capat.
Cum alegeti coperta?
Imi place sa folosesc imagini pe care le fotografiez eu insami, pentru ca ele imi confera o legatura emotionala cu cartea si pentru ca in acest mod nu sunt probleme cu drepturile de autor. Designul propriu-zis il las pe mana specialistilor. Nu sunt e parere ca noi trebuie sa facem totul cu mana noastra. Fiecare are punctele sale tari si altele mai slabe. Mie imi place sa scriu si nu-mi ajunge timpul pentru cate as vrea sa mai public. Ar fi pacat sa risipesc timpul invatand noi meserii.
Care sunt cele cinci carti favorite si de ce?
Depinde de momentul in care ma aflu si de genul literar. Citesc beletristica, dar si filosofie, economie, teatru, scrieri interdisciplinare. Cartea favorita tinde sa fie mereu cea pe care tocmai o citesc sau traduc, sau cea la care scriu. Dintre cartile de specialitate, ma incanta Paul Watzlavicz, Johan Galtung, Bryson, Gladwell... Din pacate, ocupatia de a scrie acapareaza mintea si timpul, reducand timpul pentru lectura. Citesc in mai multe limbi, uneori chiar mai multe carti deodata. Uneor realizez abia dupa cateva pagini ca nu citesc in romana. Dintre cartile spaniole imi place "El Mundo", de Juan Jose Millas si mai tot ce scrie acest scriitor; in engleza ma incanta "Along the enchanted Way", o carte superba despre Romania, scrisa de William Blacker; in germana, ma dau in vant dupa proza scurta, acida si umoristica a elvetianului Martin Suter (seria "Busines Class").La francezi imi plac romancierii contemporani (Anna Gavalda, Michel Houellebecq, Frederic Beigbeder s.a.), la fel si la scriitorii romani, imi place proza personala a Anei Blandiana, sau cartile semnate Liiceanu, Plesu.. si lista se poate continua. Ar fi o nedreptate sa ma rezum la cinci carti. Exista asa de multi autori talentati si carti geniale; in privinta aceasta, suntem niste adevarati rasfatati..
Ce cititi din placere?
Proza scurta, introspectiva.
Ce fel de modalitate de a citi sub forma electronica folositi?
Ecranul calculatorului si un aparat tip carte electronica marca Sony, mai vechi.
Care dintre tehnicile de marketing au functionat mai bine pentru promovarea cartii Dumneavoastra?
Nimic nu e mai bun decat reclama de la om la om, din gura-n gura. Se aplica si in spatiul virtual: prefer transmiterea link-ului cartilor mele direct la interesenti, care eventual distribuie mai departe informatia in cercul lor de cunostinte si prieteni cu interese similare. Mai putin eficienta mi se pare reclama en masse, care poate chiar agasa atunci cand ajunge la oameni stresati, supraaglomerati, care n-au nimic de-a face cu acest domeniu. Nu trebuie sa ne propunem sa "ne vindem", ci sa ne citim.
Descrieti masa Dumneavoastra de lucru
Eu nu lucrez la "birou". Am un loc de munca inedit: lucrez cu calculatorul pe genunchi, pe sofa. De acolo vad ce se intampla in jurul meu si sunt inconjurata de carti, dictionare si reviste in care rasfoiesc cand caut ceva anume, carnetele de notite, perne ergonomice, agende, semne de carte, creioane, markere etc. E un fel de miniunivers al meu si numai al meu.
Unde ati crescut si cum a influentat aceasta stilul in care scrieti?
Am crescut intr-un orasel din Transilvania, aproape de Sibiu si am avut o copilarie perfecta, dupa parerea mea. Aveam libertate deplina, ma deplasam singura, pe jos, oriunde era necesar, la scoala, librarie, in padure sau la terenul de sport. Parintii ma observau si ma educau firesc, fara rasfat si fara pedepse mutilante de caracter. Universul nostru era populat de oameni de nationalitati, limbi si religii din cele mai diverse: librareasa era sasoaica, bacanul evreu, vecinii unguri, italieni si tigani. Era o lume multicolora, in mijlocul unei naturi cutremurator de frumoase, la poalele Carpatilor. Sunt convinsa ca fara ei nu as fi scris asa, poate n-as fi scris deloc. Ma fascineaza pana astazi multiculturalismul, convietuirea pasnica si profunda armonie cu natura. In plus, imi place umorul cu doua subantelesuri, asa cum se practica in Ardeal, inclusiv cel bazat pe clasicele "jocuri de cuvinte". Iar profesia de literati a parintilor mei si-a pus peste toate acestea cuvantul, aducand un aport covarsitor la ordonarea si "randuiala" ideilor din capul meu.
Cand ati inceput sa scrieti pentru prima oara?
La scoala, ca tot omul. Dupa ce am deprins mestesugul scrisului, ca actiune mecanica - am un scris dezordonat, haotic, apas creionul tare pe hartie, ma aplec mult inainte, asta mi-a atras multe chinuri prin clasele primare - scrisul artistic a venit ca de la sine. In scoala generala imi placea sa fac compuneri, nu le consideram deloc o corvada. Castigam si pe atunci premii la nivel de "scoler sarguincios".
Care este istoria din spatele ultimei carti pe care ati publicat-o?
Metoda Patratelelor imbina fictiunea cu episoade biografice din viata unei prietene decedate prematur si din propriul meu trecut. Recunosc ca am exagerat si inflorit unele aspecte, dar in fond aceasta e literatura. O descriere mai amanuntita puteti citi in pagina de prezentare a cartii.
Published 2015-12-22.
Smashwords Interviews are created by the profiled author, publisher or reader.

Books by This Author

Metoda Patratelelor
Price: $3.99 USD. Words: 77,290. Language: Romanian. Published: December 18, 2015. Categories: Fiction » Plays & Screenplays » European, Screenplays » Period piece
Povestea vietii unui personaj cu dotare exceptionala, pe fundalul transformarii Romaniei din dictatura socialista in stat democratic, cu probleme de autodefinire: o prietenie pusa la incercare de emigrarea in vestul care se dovedeste sub asteptari; o tara surprinsa cu realism fotografic in momentul unei totale metamorfoze, cu final dramatic, suspans si emotii. Carte propusa pentru ecranizare.