rox tao

Books

This member has not published any books.

Smashwords book reviews by rox tao

  • Ill-Conceived Magic: A Monster Haven Short Story on March 19, 2013

    Review originally posted here: www.roxtao.com One of the books I’ve read last year that went directly in my 2012 Top 5 was Monster in My Closet, written by R.L. Naquin. It’s probably the cutest story I’ve ever read and Maurice, one of the main characters is surely the sweetest hero I’ve met. You can imagine my enthusiasm when I found out that in addition to the second book in the series (soon to be published), the author also published a short story, situated between the first and the second book. The meeting with Zoey, Maurice and the rest of the incredible characters brought me a huge smile on my face from the first second, smile that remained there even after I finished the last page. This short story offers us a chance to see Zoey in a new monster saving mission. From the moment Maurice, the monster from the closet that she thought was just a product of her imagination proves to be as real as she is, Zoey’s life changes. She already knew that her ability to feel everybody’s emotions at the highest degree was not that normal. But Maurice offered her the chance to discover a new world that she didn’t know it existed. The monsters in the closets, the gargoyles, the fairies and all the other magic beings she thought were imaginary are very, very real. And the combination between the fact that she now knows about them, that she’s an empath and that her own mother was a protector for these creatures is leading to only one direction: Zoey herself becomes a protector for the needy magical beings. And her fame seems to grow stronger. Already having in her house a closet monster and a gargoyle – both of them divorced and homeless, an abused family of brownies (some kind of tiny fairies) and a skunk-ape that protects her home, Zoey discovers that her future is still full of surprises. After finding a mysterious package on the front lawn, the heroine finds herself in a race where she’ll have to solve some mysteries, get rid of a group of satyrs and a furious dryad and reunite a split family. Meanwhile, she makes a shocking discovery about her friend Maurice and their relation seems to be breaking. She’s the only one who could save it, but only if she can ignore her own confusion. If I didn’t make you curious enough, I’ll just tell you again and again that Maurice is one of the loveliest heroes I’ve ever met! You just have to meet him! The story is written in the same funny style, but full of surprising realistic shades, that we discovered in the first book, Monster in My Closet. Despite their fantastic features, the characters have real problems, they act in a disarming honestly way and the whole sensation is that you just took a look in a normal house, where the members are simply living normal lives. Of course, the difference would be that the characters are anything but normal and apart from their everyday problems, they also have some issues more difficult than you could ever imagine. I highly recommend R.L. Naquin’s series! Despite the fact that there is a huge amount of fantasy and paranormal books written in the last few years, I think this author is slipping pure magic in her books and so, the story she managed to create has something truly special. The short story can be read for free. You can download it from Smashwords. Of course, it can be read as a stand-alone, but I would recommend you to read Monster in My Closet first, otherwise you could miss some of the story’s enchantment or the characters’ charm. I don’t usually recommend books with such passion. This is because our preferences might be different, so something I loved in a book could be something you despise. But in this case, I’m 99% sure that you won’t regret your purchase and that you’ll have a wonderful time reading the Monster Haven series.
  • A Victory that Counts on Oct. 08, 2013

    A Victory that Counts a fost o lectura uimitoare. Intr-o perioada in care romanele fantasy ies pe banda rulanta iar vampirii sunt probabil cele mai populare creaturi supranaturale, Ioana Visan reuseste sa construiasca o poveste surprinzatoare, in care absolut nimic nu pare sa se intample cum te-ai putea astepta. Pe langa cadrul nemaintalnit pana acum si situatia generala a lumii, a omenirii in raport cu vampirii, autoarea ofera si o serie de evenimente pe care iti este imposibil sa le poti anticipa. Poate ca unii cititori ar spune ca primul volum ar mai fi putut fi asemanat vag cu alte povesti fantasy, doar din pricina tipologiei personajelor: o eroina ce lupta dintotdeauna impotriva vampirilor este obligata brusc sa colaboreze cu unul dintre cei mai vechi reprezentanti ai acestei rase si care, pe deasupra, mai este si incredibil de puternic, misterios si fermecator. Insa cea de-a doua carte a seriei nu seamana cu nimic din ceea ce am citit pana acum! Autoarea a facut referire in primul volum la o specie noua de vampiri, mai puternici, mai cruzi si manati strict de instincte primare. Noii vampiri nu pun in primejdie doar soarta omenirii, ci ameninta de asemenea si existenta vampirilor obisnuiti. In cartea A Victory that Counts, suntem pusi fata in fata cu acesti noi vampiri si ajungem sa ii cunoastem mai indeaproape si sa intrezarim planurile diabolice care se ascund de fapt in spatele acestui paravan perfect. Suntem martori ai unui adevarat razboi, unul in care doua rase pana atunci inamice, pandurii si vampirii clasici sunt nevoite acum sa lucreze impreuna pentru a incerca cel putin sa stopeze invazia noii specii. Insa rezultatul este aproape dezastruos. In ciuda unei colaborari lipsita de incidente, noua specie este aproape imposibil de infrant. In fruntea celor doua armate ale binelui stau bineinteles, Liana si Max, alaturi de alte personaje pe care le-am cunoscut anterior: Radu, fost pandur si membru al Micului Consiuliu, actual vampir si doctorul Jesse, iubitul Lianei. Volumul este surprinzator, lipsit de momente previzibile, condimentat cu tradari neasteptate, aliante pe care nu le-ai fi banuit, tragedii cutremuratoare si scene emotionante. Avem ocazia sa o cunoastem mai bine si pe Liana, descoperind-o intr-o serie de situatii tensionate si noi chiar si pentru ea. Daca pana acum protagonista a beneficiat de un mediu relativ stabil, de siguranta unui stil de viata solicitant, dar binecunoscut si sigur, ea este deodata aruncata intr-un alt colt de lume, pusa in fruntea unei armate a carei soarta depinde de ea, cu mii de vieti in mainile ei, lipsita de un sprijin neconditionat, cu acces restrictionat la anumite proceduri si fortata sa demonstreze ca in ciuda acestor conditii, poate face fata adevaratului ei rol. Iar rasturnarile de situatie care apar nu fac decat sa creasca tensiunea si sa o determine pe Liana sa ia decizii uneori dureroase, sa isi testeze limitele si sa isi demonstreze ei insasi ca se ridica la inaltimea numelui pe care il poarta. Sub masca impenetrabila a femeii puternice de pana acum descoperim o Liana care se indoieste uneori de capacitatile sale, o Liana care are nevoie de sustinere, de incurajare si iubire, mai ales in momentele in care in jurul ei totul se prabuseste. Am perceput rolul doctorului Jesse pe campul de lupta ca fiind mai mult o unealta prin care ne este dezvaluita adevarata fata a protagonistei. Max ramane la fel de misterios ca si in prima carte, insa autoarea ne ofera cateva ocazii in care putem intrezari o mica parte reala si intima a personalitatii sale. O surpriza placuta a fost Radu, personajul care in volumul anterior parea mai mult un subiect tabu. In conditiile in care pandurii si membrii Micului Consiliu sunt antrenati de-a lungul vietii sa urasca rasa vampirilor, scopul lor fiind lupta impotriva acestora, iar vampirii stiu ca pandurii sunt cel mai temut dusman al lor de sute de ani, este de inteles motivul pentru care toate personajele evitau sa vorbeasca despre ceea ce i s-a intamplat lui Radu. Asa cum subliniaza si autoarea, el este o persoana care nu isi mai poate gasi locul in lume. Nu mai apartine nici taberei formate din Micul Consiliu si panduri, insa nu va face parte niciodata pe deplin nici dintre vampiri. Desi nu este respins pe fata de nici unii, este evident ca nici nu va fi vreodata acceptat. Mi-a placut enorm personajul, mi se pare poate chiar mai fascinant decat insisi protagonistii. Este extrem de interesant modul in care un astfel de personaj face trecerea intre doua roluri atat de diferite, in care incearca sa se adapteze si sa faca fata statutului de anomalie sub eticheta caruia va fi nevoit de acum sa traiasca. Mai ales ca cea mai importanta lupta nu se duce doar societatea care il priveste cu ochi banuitori ci cu el insusi. La fel de curioasa ma face si Spanu si abia astept sa aflu ce se va intampla cu el. Una dintre cele mai importante calitati ale seriei este tocmai faptul ca autoarea ofera fiecarui personaj – principal sau secundar – o poveste. Nu chiar intreaga istorie a vietii acestora, dar cate o poveste tulburatoare, cate un fragment din ceea ce au trait care are o importanta mai mare decat orice altceva ar fi experimentat si care le-a modelat pentru totdeauna personalitatea si modul de a privi viata. In felul acesta, Ioanei Visan ii reuseste o perspectiva pe care eu una nu am mai intalnit-o pana acum. Personajele raman cumva la distanta de cititor, nu isi dezvaluie toate secretele, nu ajungi sa le cunosti in totalitate, nu poti spune ca ai intr-adevar idee despre cum vor reactiona, personalitatile si actiunile lor sunt imprevizibile. Insa totodata, esti martor la o serie de amintiri intime, ai acces la o particica ascunsa a sufletului lor si devii cu atat mai constient de importanta acestor ganduri tainice pe care le-ai primit, tocmai prin contrastul creat. Finalul aduce o schimbare in bine, dar misterele si problemele sunt departe de a se fi incheiat. Exact asa cum sugereaza si titlul, finalul este “a victory that counts”. Este pasul final in metamorfoza Lianei, ceea ce o transforma dintr-un membru obisnuit al Micului Consiliu intr-o adevarata conducatoare, intr-o persoana pregatita sa joace oricat de dur este nevoie pentru a-si proteja semenii. Si in acelasi timp, marcheaza si inceputul unei ere noi, in care colaborarea aproape incredibila dintre vampiri si panduri devine ceva posibil, iar modul in care cele doua tabere se privesc incepe sa se schimbe. Prin urmare, volumul urmator se anunta a fi chiar mai impresionant decat acesta! Plusuri: Scenariul extrem de original, perspectiva unica asupra personajelor si cursul total neasteptat al actiunii. Minusuri: Lungimea volumului :) A Victory that Counts este exact genul acela de carte pe care o citesti pe nerasuflate si pe care ai vrea sa nu o termini niciodata. Iar faptul ca este o nuvela, deci chiar mai scurt decat un roman este cu atat mai frustrant. Am oscilat intruna intre tendinta de a citi mai repede ca sa aflu ce se intampla si dorinta de a-mi tempera ritmul tocmai pentru a ma bucura cat mai mult de atmosfera creata de autoare.
  • The Impaler's Revenge on Oct. 08, 2013

    Dupa parcurgerea volumului de povestiri Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks asteptam cu interes urmatorul proiect al autoarei Ioana Visan, careia ii multumesc pentru sansa de a citi aceasta poveste. De data aceasta, este vorba de o serie de nuvele cu vampiri, insa departe de cliseele utilizate in literatura contemporana. Mi-a placut enorm de mult modul in care autoarea si-a construit povestea! Incepand de la originea si modul de organizare al Consiliului, secretul surprinzator al persoanelor care il formeaza – membrii ai familiilor nobile stravechi, existenta Pandurilor – luptatori antrenati sa protejeze tara de vampiri si pana la stilul de viata al protagonistei, stil ce imbina luxul, puterea si exclusivismul cu activitati banale, precum sedintele referitoare la aspectul orasului, totul se combina intr-un mod interesant si foarte original. In unele momente, nuvela mi-a adus in minte atat cateva legende din perioada de dinainte de anii ’90, cat si unele profetii care se vehiculeaza in ultimii ani cu privire la Romania viitorului. Amestecul de fantastic si normal se realizeaza armonios, povestea avand indeajuns de multe aspecte de zi cu zi incat sa nu te gandesti in nici un moment ca vreun fir pare fortat sau lipsit de veridicitate, in ciuda existentei vampirilor si a unor secrete total neobisnuite. Iar nuantele inspirate din istorie aduc un plus de farmec intregii povestii. Ceea ce nu m-a incantat foarte mult a fost faptul ca personajele raman cumva la distanta, nu ajungi sa le cunosti indeajuns, sa le patrunzi in minte, sa te simti atasat de ele. In ciuda faptului ca de multe ori gandurile protagonistei sunt destul de directe, lipseste totusi apropierea dintre cititor si personaj. Am fost surprinsa de aspectul acesta, intrucat in celalalt volum al autoarei, Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks, au existat cateva personaje pe care le-am simpatizat din primul moment si care au devenit tot mai interesante pe masura ce am inaintat in poveste. Totusi, am apreciat relatia protagonistei cu prietenii ei, Rodica si Stefan. In ciuda faptului ca nu sunt foarte multe scene in care sa fie evident cat de stransa este relatia acestora, autoarea reuseste sa iti transmita aproape fara sa iti dai seama cat de mult inseamna prietenia lor. Un alt aspect care m-a surprins in mod placut este modul in care eroina il percepe pe vampirul Maximilien Hess. Liana a fost invatata de cand s-a nascut ca vampirii sunt creaturi destul de rele, ce nu trebuie sa paseasca pe teritoriul tarii. A reusit sa treaca de acele idei preconcepute – la un moment dat se povesteste chiar o intamplare din Londra ce implica o relatie de amicitie cu unii vampiri – si il trateaza indeajuns de politicos, iar mai apoi chiar familiar pe Max. Se simte o anumita chimie intre ei, fara a fi insa exagerata. Totusi, am fost uimita sa descopar ca in ciuda acestei familiarizari si a unor indicii care sugereaza vag la un moment dat posibilitatea a ceva mai mult, Liana isi pastreaza intacte impresiile despre vampiri. Da, unii dintre ei sunt in regula, insa protagonista este foarte constienta de diferentele dintre ei si oameni si de barierele care despart cele doua categorii. Oricat de mult s-ar acomoda cu prezenta unui vampir, Liana nu ar avea nici cea mai mica ezitare sa il ucida daca acesta ar face vreun pas gresit. Sunt putin nelamurita cu privire la cadrul temporal in care are loc actiunea si la modul in care functioneaza societatea din lumea prezentata in aceasta poveste. Nu am inteles daca evenimentele se petrec intr-un viitor ipotetic in care existenta vampirilor este cunoscuta de toata lumea sau daca intamplarile au loc in prezent, iar vampirii, Micul Consiliu si Pandurii sunt un secret pentru majoritatea oamenilor, actionand din umbra si fiind asadar o taina impartasita numai de cateva persoane. Desi inclin sa cred prima varianta, mi s-a parut ca exista indicii pentru ambele, asa ca mi-as fi dorit sa descopar cateva detalii care sa imi clarifice acest aspect. Bile albe: - O abordare originala a povestilor cu vampiri si combinatii interesante formate din legende din trecut, ipoteze si preziceri din viitor si probleme din prezentul cotidian. Bile negre: - Portretele parca prea vagi ale protagonistilor. Tinand cont de faptul ca numarul de pagini al acestui prim volum nu este foarte ridicat si mai ales ca e vorba despre o serie, este posibil ca personajele sa fie „finisate” in cartile urmatoare, insa mi-ar fi placut sa am o imagine mai complexa a acestora inca de la inceput.
  • Blue Moon Café Series: Where Shifters Meet for Drinks on Oct. 08, 2013

    Am primit cartea Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks de la autoare, in schimbul unei recenzii sincere. Ii multumesc Ioanei Visan pentru bunavointa si pentru zambetele pe care mi le-a oferit prin povestile sale. Auzisem de ceva vreme de cartea Ioanei si imi trezise curiozitatea din prima clipa, chiar inainte de a citi sinopsisul, prin faptul ca autoarea este romanca. Iar descrierea oficiala a volumului sau nu a facut decat sa imi creasca interesul. Oricat incerc sa ma feresc de idei preconcepute si de judecati superficiale, nu pot scapa totusi de senzatia ca majoritatea autorilor romani contemporani s-au axat mai mult pe un stil destul de greu de digerat, creat parca mai degraba pentru criticii literari decat pentru publicul larg. Exista cateva exceptii, bineinteles, insa prea putine. Descrierea cartii Ioanei Visan m-a facut sa cred ca autoarea este una dintre acele exceptii binevenite, asa ca abia asteptam sa ajung sa ii citesc povestile. Si nu am fost dezamagita nici o secunda. Cei care ajungeti aici pe blog de mai multa vreme sau ati avut chef sa rasfoiti paginile cu recenzii stiti probabil ca Vampirii Sudului este una dintre seriile cu vampiri pe care le indragesc foarte mult. Sentimentul de familiaritate pe care l-am dezvoltat fata de personajele de acolo a avut insa timp sa se nasca si sa creasca de-a lungul mai multor volume, a sute si sute de pagini. Nu ma asteptam asadar ca o carte de povestiri – si inca unele destul de scurte – sa imi creeze exact aceeasi stare de bine, de intimitate si atasament fata de personaje si aceeasi senzatie confortabila. Sper sa nu imi ia nimeni in nume de rau comparatia, insa pe tot parcursul lecturii m-am gandit ca stilul Ioanei Visan aduce orecum cu cel al lui Charlaine Harris, asa ca nu puteam sa nu mentionez asta, ca sa va puteti face o idee despre Blue Moon Cafe Series. Actiunea tuturor povestilor din Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks are loc in acelasi oras populat de doua clanuri de schifters. Gloria de altadata s-a pastrat totusi mai mult cu numele. Odinioara lupi si vulturi, in prezent membrii celor doua grupuri se transforma in… caini si respectiv, in ciori. Insa din pacate, vrajmasia dintre clanuri nu s-a disipat si ea odata cu trecerea timpului, asa ca primarul orasului si liderii grupurilor se lupta din rasputeri sa pastreze o atmosfera cat de cat linistita si sa protejeze cetatenii nestiutori ai orasului de aflarea secretului. Insa o astfel de adunare nu poate da nastere decat la o serie de intamplari care de care mai primejdioase si incurcate, mai ales atunci cand in oras apar si cativa inamici ce ameninta sa puna in primejdie linistea si asa subreda a locuitorilor. Incarcate cu un umor natural si inteligent construite, povestile din Blue Moon Cafe Series te captiveaza fara sa iti dai seama si te trezesti parca prea devreme ca ai ajuns deja la ultimul capitol. Unele personaje apar in mai multe povesti, la altele se face referire cel putin prin prisma altor participanti la actiune, asa ca intrigile se incheaga, firele narative se impletesc intre ele, iar intamplarile pastreaza o secventa continua, o linie comuna ce nu ofera senzatia unei rupturi odata ce ai incheiat o povestire si treci la urmatoarea. Autoarea reuseste sa redea sirul de episoade fantastice intr-o maniera atat de fireasca incat exista momente in care uiti ca citesti o carte despre personaje supranaturale. Exista insa si cateva fragmente total neasteptate, care te surprind prin originalitate si ideile indraznete, asa ca volumul reuseste sa pastreze un echilibru perfect intre normal si imaginar. Nu stiu cum sa explic exact modul in care m-am simtit atrasa in ghemul de evenimente prin care trec personajele. Ma astept de obicei de la short stories sa imi lase senzatia ca lipseste ceva, sa simt nevoia sa cunosc mai bine personajele sau sa raman cu o oarecare frustrare ca am reusit sa surprind doar o singura intamplare dintr-o posibila inlantuire de fapte mai interesante. Nu a fost cazul de data aceasta. Desi povestirile nu sunt foarte lungi – altfel, nu ar mai fi povestiri, nu? – mi s-a parut ca autoarea a facut o treaba foarte buna cu modul in care si-a prezentat personajele si peripetiile prin care trec acestea. Portretele celor mai multe dintre personaje sunt creionate exact cat trebuie, surprinzi cele mai importante aspecte si ajungi sa te simti rapid atasat de ele, simpatizandu-le dupa doar cateva pagini. Bineinteles, se pastreaza misterul indeajuns incat sa te faca sa iti doresti sa citesti mai mult despre ele, insa nu te te simti lipsit de ceva esential. Iar intamplarile surprinse in roman iti lasa senzatia ca ai tras cu ochiul la un episod insemnat sau ca ai participat in secret la aventurile personajelor. Nu pot decat sa sper ca aceasta carte sa aiba indeajuns de mult succes la public incat autoarea sa se simta incurajata sa continue seria de intamplari intr-un roman sau cel putin intr-o alta carte de povestiri. Daca va intereseaza cartea Ioanei Visan, o gasiti in format e-book pe Amazon si pe celelalte site-uri de profil, la un pret mai mult decat tentant. Bile albe: - Personaje bine conturate, intrigi atent construite si o serie de detalii surprinzatoare care vor face ca zambetul sa nu ti se mai stearga pana la finalul cartii. Bile negre: - Sunt inca indecisa, insa inclin sa cred totusi ca imaginea de pe coperta nu este foarte avantajoasa. Stiu ca surprinde destul de bine ideea ce sta la baza povestilor si este in acelasi timp si indeajuns de diferita incat sa atraga atentia cititorului, insa cred ca nu ofera acea senzatie ca nu iti mai poti desprinde ochii de pe ea si ca trebuie neaparat sa descoperi ce se ascunde sub ea. Impresia mea este ca se putea si ceva mai „catchy”.