Dupa parcurgerea volumului de povestiri Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks asteptam cu interes urmatorul proiect al autoarei Ioana Visan, careia ii multumesc pentru sansa de a citi aceasta poveste. De data aceasta, este vorba de o serie de nuvele cu vampiri, insa departe de cliseele utilizate in literatura contemporana.
Mi-a placut enorm de mult modul in care autoarea si-a construit povestea! Incepand de la originea si modul de organizare al Consiliului, secretul surprinzator al persoanelor care il formeaza – membrii ai familiilor nobile stravechi, existenta Pandurilor – luptatori antrenati sa protejeze tara de vampiri si pana la stilul de viata al protagonistei, stil ce imbina luxul, puterea si exclusivismul cu activitati banale, precum sedintele referitoare la aspectul orasului, totul se combina intr-un mod interesant si foarte original. In unele momente, nuvela mi-a adus in minte atat cateva legende din perioada de dinainte de anii ’90, cat si unele profetii care se vehiculeaza in ultimii ani cu privire la Romania viitorului. Amestecul de fantastic si normal se realizeaza armonios, povestea avand indeajuns de multe aspecte de zi cu zi incat sa nu te gandesti in nici un moment ca vreun fir pare fortat sau lipsit de veridicitate, in ciuda existentei vampirilor si a unor secrete total neobisnuite. Iar nuantele inspirate din istorie aduc un plus de farmec intregii povestii.
Ceea ce nu m-a incantat foarte mult a fost faptul ca personajele raman cumva la distanta, nu ajungi sa le cunosti indeajuns, sa le patrunzi in minte, sa te simti atasat de ele. In ciuda faptului ca de multe ori gandurile protagonistei sunt destul de directe, lipseste totusi apropierea dintre cititor si personaj. Am fost surprinsa de aspectul acesta, intrucat in celalalt volum al autoarei, Blue Moon Cafe Series: Where Shifters Meet for Drinks, au existat cateva personaje pe care le-am simpatizat din primul moment si care au devenit tot mai interesante pe masura ce am inaintat in poveste. Totusi, am apreciat relatia protagonistei cu prietenii ei, Rodica si Stefan. In ciuda faptului ca nu sunt foarte multe scene in care sa fie evident cat de stransa este relatia acestora, autoarea reuseste sa iti transmita aproape fara sa iti dai seama cat de mult inseamna prietenia lor.
Un alt aspect care m-a surprins in mod placut este modul in care eroina il percepe pe vampirul Maximilien Hess. Liana a fost invatata de cand s-a nascut ca vampirii sunt creaturi destul de rele, ce nu trebuie sa paseasca pe teritoriul tarii. A reusit sa treaca de acele idei preconcepute – la un moment dat se povesteste chiar o intamplare din Londra ce implica o relatie de amicitie cu unii vampiri – si il trateaza indeajuns de politicos, iar mai apoi chiar familiar pe Max. Se simte o anumita chimie intre ei, fara a fi insa exagerata. Totusi, am fost uimita sa descopar ca in ciuda acestei familiarizari si a unor indicii care sugereaza vag la un moment dat posibilitatea a ceva mai mult, Liana isi pastreaza intacte impresiile despre vampiri. Da, unii dintre ei sunt in regula, insa protagonista este foarte constienta de diferentele dintre ei si oameni si de barierele care despart cele doua categorii. Oricat de mult s-ar acomoda cu prezenta unui vampir, Liana nu ar avea nici cea mai mica ezitare sa il ucida daca acesta ar face vreun pas gresit.
Sunt putin nelamurita cu privire la cadrul temporal in care are loc actiunea si la modul in care functioneaza societatea din lumea prezentata in aceasta poveste. Nu am inteles daca evenimentele se petrec intr-un viitor ipotetic in care existenta vampirilor este cunoscuta de toata lumea sau daca intamplarile au loc in prezent, iar vampirii, Micul Consiliu si Pandurii sunt un secret pentru majoritatea oamenilor, actionand din umbra si fiind asadar o taina impartasita numai de cateva persoane. Desi inclin sa cred prima varianta, mi s-a parut ca exista indicii pentru ambele, asa ca mi-as fi dorit sa descopar cateva detalii care sa imi clarifice acest aspect.
Bile albe:
- O abordare originala a povestilor cu vampiri si combinatii interesante formate din legende din trecut, ipoteze si preziceri din viitor si probleme din prezentul cotidian.
Bile negre:
- Portretele parca prea vagi ale protagonistilor. Tinand cont de faptul ca numarul de pagini al acestui prim volum nu este foarte ridicat si mai ales ca e vorba despre o serie, este posibil ca personajele sa fie „finisate” in cartile urmatoare, insa mi-ar fi placut sa am o imagine mai complexa a acestora inca de la inceput.
(reviewed 6 months after purchase)